Articol de Iulian Harpa, Managing Partner, HIM Public Affairs

Background European

Sectorul energetic, care se referă la procesele de producție, transport și distribuție, care stă la baza tuturor industriilor, angajează direct în UE aproximativ 1,6 milioane de oameni și generează 250 miliarde de euro pentru economie, ceea ce corespunde cu 4% din valoarea adăugată a economiei nonfinanciare din UE.

Cererea de energie electrică a crescut pe măsură ce piața energiei electrice a început să recupereze impactul pandemiei, acest lucru putând fi observat și în creșterea semnificativă a prețurilor.

Din punct de vedere energetic, obiectivul pe termen lung al Comisiei Europene este de a face din Europa primul continent neutru din punct de vedere climatic, până în anul 2050.

Astfel, în baza pachetului propus de Comisia Europeană “Fit for 55”, toate statele membre UE ar trebui ca până în anul 2030, să se asigure că nivelul emisiilor cu efect de seră se va reduce cu 55%, față de nivelul înregistrat în anul 1990. Concret, pentru România ținta propusă inițial de 30,7% ar trebui să urce la 38%, dacă în urma negocierilor ne vom asuma propunerea Comisiei Europene.

România în Europa

În prezent, în România, ponderea regenerabilelor este 24%, ceea ce ne situează peste media europeană, cu mult peste țările vecine și chiar peste SUA care deține un procent de 20%. Astfel, România, pe termen scurt, se situează pe un loc fruntaș la nivel global și asta, în mod normal, ne poate permite să alocăm un interval de timp rezonabil pentru a define obiectivele energetice corecte și o strategie pe termen mediu și lung!

O întrebare pertinentă, este dacă – în această fereastră de oportunitate este prioritar să investim imediat în tehnologii și noi soluții (gazele verzi: biogaz, biometan, hidrogen etc) cu infrastructura aferentă (stații de încărcare mașini electrice și subvenții mari la mașini electrice)? Aceasta este nevoia reală a sistemului energetic național? O alternativă pe termen scurt ar putea fi să ne oprim dintr-un entuziasm, firesc de altfel, în fața alternativelor prietenoase cu mediul, și să înțelegem nevoia reală a industriei, care să ne permit să nu mai fim importatori neți de energie și să devenim competitivi pe termen lung întro piață unică europeană. Mai precis, să scanăm situația corect, o analiză SWOT a sistemului energetic, care să ne permită să înțelegem punctele tari, dar și provocările. De ce spun asta? În România s-a vorbit, și pe alocuri se mai vobește încă despre faptul că putem fi un hub regional de gaze! Din păcate, nu ne-a ieșit și observăm ușor cum rețeaua de conducte strategice puse deja în funcțiune ne ocolește fără excepție: Nord Stream I și II, TurkStream, alimentarea Ungariei via Bulgaria și Serbia etc. Sperăm ca ambițiosul proiect BRUA finalizat de Transgaz să își atingă cât mai curând obiectivul inițial și să profităm de singura conductă strategică care ne poate conecta cu Europa.

Nu am reușit cu hub-ul de gaze, dar reușim oare cu hub-ul de hidrogen? De câteva luni vorbim tot mai intens despre o nouă oportunitate de a deveni un hub regional de hydrogen și facem asta fără să avem un minim de infrastructură și nici resursă umană pregătită pentru a dezvolta proiecte strategice la nivel național.

Am fost și sunt un suporter al proiectelor verzi, care cu siguranță vor fi viitorul în industria europeană, dar consider că nevoia imediată este să investim în capacități eficiente de producție pe termen scurt care să ne permită să nu mai importăm energie, să echilibreze balanța cerere-ofertă și, implicit, să ne ofere predictibilitatea cotațiilor bursiere.

Piata de energie din Romania

Liberalizarea pieței de gaze la 1 iulie 2020 și 1 ianuarie 2021 pentru energie electrică a fost un mic prim pas al României către o piață unică europeană, un deziderat de care, în mod normal, nu putem face abstracție.

Liberalizarea piețelor de energie și gaze a fost un proces amânat și contestat, dar indiferent de turbulențele pieței de energie pe termen lung, orice competiție corectă între furnizori nu poate duce decât la mai multă transparență și la prețuri competitive.

Este evident că procesul de liberalizare a pieței de energie electrică nu a fost implementat perfect în România, deși ar fi trebuit să avem niște lecții învățate din liberalizarea pieței de gaze cu 6 luni înainte! Cu toate acestea, aș vrea să înțelegem corect factorii endogeni și exogeni care pot influența evoluția prețurilor. Să ne amintim că piața de gaze și procesul de liberalizare a fost masiv influențat de Ordonanța 114 și, cumva, piața concurențiala a supraviețuit intervenției brutale a statului.

În prezent, când traversăm valul 4 al perioadei pandemice, piețele internaționale sunt afectate masiv de lipsa de predictibilitate și fluctuația cererii și a ofertei. În acest context global, ar fi prematur și chiar oportunist să contestăm liberalizarea pieței din România, atât timp cât acesta este un pas firesc către piața unică europeană, care oferă transparență și stimulează competiția în beneficiul consumatorului final.

Sper ca liberalizarea pieței de energie să ajungă la maturitate, dar pentru asta este primordial să nu se intervină din nou brutal, cu obligativități de aplicare a unor prețuri plafonate și, astfel, să ne întoarcem la anii din urmă.

De ce este scumpă energia?

Resimțim cu toții faptul că energia s-a scumpit enorm și tocmai de aceea consider că este oportun să încercăm să înțelegem împreună ce a generat această anomalie, sau “perfect storm” așa cum au definit-o americanii de la CNBC:

– Revenirea economiilor după perioada de lock-down a determinat o creștere accelerată a consumului, mult mai rapidă decât s-a așteptat și asta a debalansat raportul cerere-ofertă;

– Depozitele de gaze au fost descoperite și, implicit în tot acest timp s-a încercat umplerea capacităților în perspectiva unei ierni grele care bate la ușă;

– Majorarea penalităților de poluare pentru producătorii de energie ce folosesc termocentrale pe bază de cărbune, conform normelor impuse de UE. Astfel, certificatul CO2, care se regăsește în prețul consumatorului final, era cotat la 20 EURO anul trecut iar acum este cotat în jurul valorii de 55 EURO, cu tendințe de dublare în următorul an;

– Alimentarea cu gaz indirect – cu ocolirea Ucrainei – a făcut procesul de aprovizionare mai lung și anevoios pentru România.

Cum gestionează autoritățile creșterea prețului la energie?

În ultima perioadă de timp, am fost martorii unui flux continuu de știri, pe toate canale media, despre evoluția prețurilor la energie și despre cum am putea gestiona eficient acest fenomen de creștere susținută a prețurilor.

Analizând piața de energie, am identificat câteva inițiative ale autorităților, în dorința firească de a gestiona creșterea prețurilor, și din păcate, aproape în totalitate sunt acțiuni defensive care încearcă permanent corectări retroactive.

– O potențială intervenție a statului în economie prin plafonarea prețurilor și/sau contribuția furnizorului la susținerea unor compensări. Întotdeauna am considerat că producția este esența industriei și, fără să iau apărarea furnizorilor, consider că putem identifica soluții în linie cu o piață liberalizată, decât să adoptăm o abordare gen copy-paste a Ordonanței 114!

– În locul unor analize tehnice, documentate, se observă o goană după identificarea unor vinovați și asta, bineînțeles, retroactiv: furnizori, distribuitori și/sau companiile cu capital majoritar de stat. Procesul de liberalizare și ulterior de monitorizare a pieței de energie ar fi trebuit să implice un sistem funcțional de controale interne, care să asigure evitarea în timp real a unor astfel de derapaje;

– Salvarea vine din proiecte externe ale altor state?! Continuăm să ne raportăm și să depindem de proiecte externe, care eventual ne pot impacta pozitiv. Ca exemplu, gazoductul Nord Stream 2 care este deja finalizat, iar livrările de gaze rusești vor începe din 1 octombrie către Europa Occidentală pe ruta Rusia – Germania. Astfel, va fi dublată capacitatea de transport, de la 55 miliarde m3 anual, (echivalentul a 26.000 de gospodării, consumul intern pentru 15 ani sau 50% din volumul de gaze ce poate fi extras din zăcământul off-shore) la 110 miliarde m3.

– Nu reușim să extragem gazele din Marea Neagră din 2012, iar între timp importul de energie pe timp de vară reprezintă 10%, iar de gaze 20%. Și asta, în condițiile în care se observă clar de câțiva ani că producția internă nu acoperă cererea; în ultimii 2 ani suntem importatori neți de energie.

– O altă obordare care nu ajută întotdeauna este să ne raportăm exclusiv la piața internă și la contextul intern. România are deja conectată infrastructura energetică și a piețelor spot cu Germania, Austria, Polonia, Cehia, Ungaria și Slovacia. Nu putem face abstracție că prețurile sunt aproape similare în Europa și nici că această “furtună perfectă” impactează toate piețele, la nivel global.

– Nu în ultimul rând, s-a votat constituirea unei Comisii parlamentare de analiză a creșterii prețurilor la energie și gaze. Din nou, reacții defensive, care sperăm să vină, chiar dacă târziu, măcar în baza unei analize tehnice de impact! Ratăm șansa de a asigura un management corect, cu pârghii bine definite care să ofere un control corect al procesului de liberalizare și monitorizare în timp real a pieței de energie. 

Reglementatorii

Reglementatorii care guvernează și ar trebui să intervină în piață sunt ANRE, Protecția Consumatorului (ANPC) și Consiliul Concurenței (CC). Probabil că sunt anumite investigații în curs din persectiva ANPC și CC, însă între timp ANRE a intervenit în piață, aplicând amenzi succesive în baza celor 10.000 de reclamații depuse de consumatorii finali în primele 6 luni ale anului.

Înțelegem că operatorii de distribuție nu au respectat legislația privind citirea contoarelor în timp, astfel regularizările au fost făcute pe vârf de preț și de aici au rezultat anomaliile cu facturi incredibil de mari și greu de justificat. Personal cred că aceste citiri ale contoarelor nu au fost niciodată efectuate în timpul maxim reglementat, dar acum, în contextul acestor creșteri de prețuri, au scos la suprafață această anomalie.

Din punct de vedere statistic, aproximativ 2,2 milioane de consumatori casnici și-au negociat și schimbat contractele, din totalul de aproximativ 4 milioane de abonați! Din perspectiva liberalizării pieței de energie, consider că cei care au optat pentru contracte în piața concurențială, cu preț fix pentru 12 luni, vor beneficia de un preț competitiv. Dincolo de unele disfuncționalități organizatorice penalizate de ANRE, au fost deja lansate în piață oferte competitive ca preț, oferite de Electrica Furnizare și de Hidroelectrica.

Potențiale soluții?

Prezentarea pieței de energie în context mondial, european și național ajută să obținem o înțelegere corectă și de aici putem să încercăm să identificăm unele direcții care pot genera inputuri pozitive.

– O bună colaborare și comunicare eficientă între reglementatorii ANRE, CC și ANPC privind potențiale abuzuri ale furnizorilor. Ca exemplu, onorarea contractelor agreate pe termen de 6 luni sau un an, cu un preț fix;

– Foarte benefică ar fi delimitarea responsabilităților între Ministerul Energiei și ANRE, pentru a asigura trasabilitate și a evidenția clar inițiativele fiecărei entități;

– Identificarea unei modalități predictibile de lucru, în timp real, pentru notificare, amendă și eventual ridicarea licenței de furnizare pentru jucătorii care abuzează de conjunctură și de lipsa de informare a consumatorului final.

– Alături de marii consumatori, atât consumatorii vulnerabili cât și IMM-urile ar trebui să beneficieze de subvenții pentru a evita creșteri de prețuri pe termen scurt-mediu și a gestiona inflația deja existent la cote înalte;

– O campanie de informare asupra beneficiilor procesului de liberalizare a pieței și de eficientizare a consumului ar aduce beneficii substanțiale pe termen scurt.

– Traducerea legislației europene în legislația primară și secundară ar evidenția soluții optime de protejare a consumatorului vulnerabil și a mediului de afaceri (vezi contractele bilaterale) fără să apelăm la soluții brutale, de plafonări și taxe de solidaritate.

– Investiții în capacități de producție noi – pentru a stopa trendul de importatator net în ultimii 2 ani stimularea investițiilor străine directe și respectarea planurilor de investiții a companiilor de stat care pot influența sectorul pe orizontală și verticală.

– Ca bună practică, este recomandat ca Ministerele să respecte segregarea sarcinilor privind aprobarea procedurilor de lucru versus administrarea companiilor cu acționariat majoritar de stat.

– O predictibilitate legislativă care din păcate nu se arată la orizont și în lipsa căreia orice investitor strategic nu își poate asuma decizia de a investi în România.

– În scenariul pozitiv, o să putem arde gazele din Marea Neagră în 2026, dar asta fără să avem o foaie de parcurs și fără să știm în ce condiții poate prelua Romgaz participațiunea Exxon. Zăcământul este estimat la aproximativ 200 miliarde de m3 dar poate ajunge la 400 miliarde de m3. Proiectul este stopat datorită legislației fiscal neprietenoase cu puținii investitori, capabili să investească în astfel de proiecte.

Poluarea, impact global

Este important de reținut că Uniunea Europeană a urgentat procesul de reducere a poluării și astfel putem folosi gazele ca resurse de tranzit pentru o perioadă scurtă.

Proiectele din domeniul gazelor naturale și a energiei nucleare vor fi excluse de la finanțarea prin așa numitele “obligațiuni verzi” menite să susțină proiecte investiționale “sustenabile” din punct de vedere climatic și a mediului, care dorește să finanțeze instrumentul de redresare post COVID “Next Generation EU”, cu un buget alocat de 80 miliarde de EURO.

Proiect românesc unic

Mă opresc aici cu articolul dar nu înainte să salut încă o inițiativă unică venită de la un bun manager român: Gheorghe Hagi. Salut inițiativa clubului de fotbal pe care îl guvernează, care și-a propus să atingă neutralitatea climatică până în 2030!

Este primul club de fotbal din lume care își propune un astfel de deziderat și poate fi un exemplu de abordare globală, pentru companiile din energie și pentru noi toți.

Sursa: revista Club Antreprenor